Locatia: Grove (Oxfordshire), Anglia
Proprietar: Frank Williams
Locatie : Grove (Oxfordshire), Anglia Debut F1 : 1975 Titluri la Constructori: 9 Titluri la soferi : 7 Frank Williams a fondat Frank Williams Racing Cars Ltd. la sfarsitul anului 1966. Williams a ramas fara nici un ban din ce stransese pana atunci si asa s-a apucat sa pregateasca masini pentru prietenul sau Piers Courage, bogatul mostenitor al familiei Courage, afaceristi in industria berii. Echipa a debutat in 1967, alergand in Formula 3 cu Courage la Brands Hatch. In 1968 Williams a alergat cu Courage in Formula 2 la Brabham, in timp ce pregatea si masini pentru Formula 3 conduse de Richard Burton, Tetsu Ikuzawa si Tony Trimmer. In Formula 2 Courage s-a descurcat bine si la mijlocul sezonului Williams l-a luat si pe Max Mosley, un sofer care platea sa alerge . La Monza Lotteria Jonathan, Williams a mizat pe Courage si a castigat prima victorie din istoria echipei, importanta mai ales ca era una intr-o cursa clasica. La Enna, Courage a terminat al doilea dupa Jochen Rindt. Pentru sezonul din 1969 Williams a decis sa il foloseasca pe Courage in Formula 2 mai departe si a cumparat o masina de Formula 1 scoasa din productie de la Brabham. Sezonul a inceput promitator cu locul 5 la Trofeul International si acesta a fost urmat de un loc 2 la Monaco. In acelasi an reuseste si un loc 2 la Watkins Glen si Courage termina al optulea in Campionatul Mondial. In F2 Williams avea deja patru masini cu soferi dintre Courage, Jacky Ickx, Derek Bell, Malcolm Guthrie, Alistair Walker si Graham McRae. Courage castiga de data aceasta la Enna. Pentru 1970 Williams intra in parteneriat cu Alessandro de Tomaso si Courage alearga pe o masina Tomaso-Ford. Dezastrul se produce la Zandvoort cand Courage moare intr-un accident in timpul cursei. Williams il angajeaza pe Tim Schenken sa termine sezonul, dar proiectul de Tomaso a fost oprit inainte de finisul anului. In 1971 Williams devine un client al March, alergand cu Henri Pescaloro si bani de la Motul. Aceasta firma a ajutat la formarea unei echipe de F2, formata din Pescarolo si Bell, cu primul castigand runda de deschidere in Campionatul European de F2 la Mallory Park in masina March 712M. Pana la mijlocul sezonului echipa a mai cumparat o masina pentru Carlos Pace. Rezultatele erau putine si greu de apropiat si in Formula 1 si in Formula 2. La inceputul lui 1972, compania Politoys si l-a apropiat pe Williams si i-au cerut sa construiasca masini pentru ei. El i-a angajat pe Len Bailey si Maurice Gomm la Woking sa aiba grija de munca de fabricatie si a produs primele Politoys-Cosworth. Masina a fost construita prea tarziu si Williams a inceput sezonul folosind vechea masina March pentru Pascarolo si Pace. Pace a mers bine dar noua masina nu a aparut pana la Marele Premiu Britanic unde Pescarolo a avut un accident si a distrus masina inca din prima cursa a prototipului. Apoi intr-o serie de accidente s-au distrus si celelalte trei masini March. Pace a plecat la sfarsitul anului dar Williams a gasit sprijin din partea firmei de masini italieni Isa-Rivolta, de la Marlboro si de la bogatul sofer Nanni Galli pentru sezonul 1973. Echipa s-a numit Iso-Marlboro si a fost angajat fostul proiectant de la March, John Clarke. Echipa a alergat la Howden Garden si alti soferi care sa dea bani in afara lui Galli nu s-au mai aratat. Suportul lui Marlboro insemna sa renunte la Ganley si sa il puna sofer pe Arturo Merzario in 1974. A doua masina era destinata soferilor platitori si la sfarsitul anului s-a instalat Jaques Lafitte. Echipa se lupta financiar si vestile proaste au venit la sfarsitul anului cand Marlboro si-au retras suportul. Merzario si Lafitte au rams si in 1975, cu suport de la Ambrozium, si noile masini s-au numit Williams pentru prima data. Williams isi face debutul in Formula 1. Desi banii erau putini, Williams a supravietuit si echipa a avut un moment de glorie cand Laffite a terminat al doilea marele premiu al Germaniei. In 1976 Williams este fortat sa intre in parteneriat cu Walter Wolf Racing ca sa isi plateasca datoriile. Echipa alerga pe un sasiu Hesketh si soferi erau Ickx si Michel Leclere sustinuti de Marlboro. Masina nu a fost un succes si Wolf l-a rugat pe Harvey Postlethwaite (care venise de la Hesketh) sa proiecteze o alta masina pentru 1977. Wiliams a fost numit manager general si l-a inlocuit si ca sef de echipa pe Peter Warr. Jody Scheckter a fost angajat ca pilot. Cand echipa se indrepta spre Argentina in 1977 lui Frank i s-a ceut discret sa nu mearga. Ca sa fie lucrurile si mai rele, Jody Scheckter a castigat cursa. Williams a decis ca a indurat indeajuns de mult si a parasit echipa. A reusit sa convinga cativa din echipa lui veche sa i se alature, in special de amintit fiind Patrick Head, si s-a fondat Williams Grand Prix Engineering, care alerga pe o masina veche March cu Patrick Neve pilot si sponsorizati de berea Belle-Vue. Echipa s-a mutat intr-un depozit vechi in fosta gara de la Didcot. Echipa a primit si o mica sponsorizare de la Liniile Aeriene ale Arabiei Saudite. Neve a facut ce a putut insa masinile nu erau competitive si echipa ca sa salveze bani i-a permis lui Head sa proiecteze o masina noua pentru sezonul 1978. Williams s-a apucat sa caute piloti si a fost norocos ca a semnat cu Alan Jones in decembrie 1977 si echipa a renascut cu Williams FW06. Masina era buna si Juones a ocupat locul 2 la Watkins Glen. Echipa a facut 11 puncte, fapt ce a dus la cresterea finantarii din Arabia Saudita, in special de la compania TAG si Albilad. Head a proiectat noua FW07 si a fost angajat Clay Regazzoni ca pilot langa Jones in 1979. Noua masina nu era gata la inceputul anului dar si-a facut debutul la Jarama in Spania in aprilie. La MP al Belgiei, la Zolder, la mijlocul lui mai, Jones s-a calificat al patrulea si Regazzoni al optulea, iar in Monaco a terminat al doilea dupa Jody Scheckter. Schimbarile ulterioare la aerodinamism facute de Head si Frank Dernie inaintea MP al Angliei au fost senzationale : Jones pole-position, Regazzoni pe locul 4. Alan a mers primul pana la turul 38 cand s-a defectat pompa de apa, Regazzoni a castigat, dand prima victorie pentru Williams in F1. Jones a castigat urmatoarele trei curse si o a patra in Canada. A terminat al treilea in Campionatul Mondial. Regazzoni a fost inlocuit in iarna de Carlos Reutemann, si in 1980, cu o versiune imbunatatita a FW07, echipa a spulberat tot. Jones a castigat in Argentina, Franta, Anglia, Canada si SUA. Reutemann la Monaco. Williams a luat titlul la constructori si Jones campion mondial, Reutemann pe locul 3. Relatiile dintre cei doi soferi s-au inrautatit in 1981 cand Reutemann a ignorat ordinele echipei si a castigat MP al Braziliei. Apoi a fost razboi. Reutemann a castigat in Belgia si Jones la Las Vegas, dar perechea a fost batuta in Campionatul Mondial de Nelson Piquet de la Brabham. Peste iarna Jones a decis sa se retraga din sport. Williams a semnat cu Keke Rosberg dar acesta pleaca dupa numai doua curse, lasand golul mare pana la semnarea cu Derek Daly. FW08 din 1982 a fost o masina buna dar Rosberg, intors, a castigat doar o singura cursa. A fost invins de Elio de Angelis la cativa metri in Austria si a cstigat doua saptamani mai tarziu in Elvetia la Dijon. La sfarsitul anului insa Rosberg iese Campion Mondial datorita fiabilitatii masinii si a faptului ca a castigat puncte in toate cursele. Williams stia ca trebuie sa gaseasca un motor turbo daca dorea sa ramana competitiv si a incheiat afacerea cu Honda. Sezonul 1983 l-a surprins pe Rosberg concurand cu Laffite pe noile motoare Ford DFV, lucru care nu l-a oprit de la o victorie memorabila la Monaco. Noul FW09 echipat de Honda a aparut abia la ultima cursa a anului la Kylami, in mijlocul lui octombrie si Rosberg a terminat al cincilea. Sezonul 1984 a fost unul al marilor frustrari dupa o serie de rateuri ale motoarelor, dar la Dallas, Rosberg castiga din nou memorabil. La sfarsitul anului Williams decide sa il angajeze pe Nigel Mansell. Head proiectase FW10, prima masina pe sasiu de fibra de carbon. Au folosit vechile motoare Honda pentru primele patru curse si apoi au sosit noile motoare din Canada. Rosberg a castigat la Detroit dar fiabilitatea lui FW10 a aparut abia la mijlocul sezonului si ,in octombrie la Brands Hatch, Mansell castiga prima lui cursa. Dupa ceea Williams a fost invincibil, castigand cu Mansell in Africa de Sud si Rosberg in Australia. Rosberg a decis sa se mute la McLaren si Williams a semnat cu Piquet pentru 1986. Inainte de inceperea sezonului Frank Williams a fost grav ranit intr-un accident de masina langa circuitul Paul Ricard. A suferit leziuni grave la coloana si a ramas paralizat. Echipa a ramas unita sub supravegherea lui Head si FW11 s-a dovedit o masina dominanta. Piquet a castigat in Brazilia, Germania, Ungaria, Italia si Mansell in Canada, Belgia, Franta, Anglia, Portugalia. Cei doi s-au indreptat la Adelaide spre titlu impotriva lui Alan Prost de la McLaren. Intr-o cursa dramatica in care lui Mansell i-a explodat cauciucul, Prost a castigat titlul. Urmatorul an Piquet nu a mai facut greseli si a castigat titlul la piloti, dar Honda s-a mutat la sfarsitul anului la McLaren si Williams s-a gasit in postura de a functiona pe motoare Judd. Piquet s-a mutat la Lotus si a fost angajat Ricardo Patrese partener pentru Mansell in 1988. Masina nu era extraordinara, dar Mansell a terminat de doua ori al doilea. La sfarsitul anului a semnat pentru Ferrari. Pana atunci insa Williams ajunsese la un acord cu Renault in 1989 pentru motoarele Renault V10. Thierry Boutsen a fost angajat ca sofer langa Patrese si belgianul a castigat cursele pe ploaie in Canada si Australia. Asocierea Williams-Renault avea nevoie inca de dezvoltare dar in 1990 Patrese castiga la Imola. In acea vara Williams l-a angajat pe proiectantul Adrian Newey. Boutsen a fost concediat si Mansell s-a intors la Williams, In 1991 echipa a inceput sa castige din nou - Mansell castigand de cinci ori si Patrese de 3 ori. McLaren a castigat titlul la constructori cu Ayrton Senna campion mondial, dar in 1992 nu a mai fost nimic sa il opreasca pe Mansell in noul Williams-Renault FW14B. Englezul a avut noua victorii si Campionatul Mondial. Patrese a castigat si el o data, in Japonia, dar cu suportul lui Mansell a iesit pe locul al doilea. Williams se intorsese la dominatie. In 1993 Alan Prost l-a inlocuit pe Nigel Mansell si, cu pilotul de teste Damon Hill care fusese promovat la echipa, Williams a devenit din nou marea forta in F1. Prost a castigat de 7 ori si totodata titlul, dar Hill a venit tare din urma si a castigat trei curse si locul 3 in Campionatul Mondial. La sfarsitul acelui an Williams s-a hotarat ca il doreste pe Ayrton Senna. Prost a refuzat sa mai ramana in echipa si in 1994 Senna si Hill erau pilotii lui Williams, cu o sponsorizare mare din partea celor de la Rothmans. In MP al statului San Marino Senna a avut un accident si marea legenda a F1 s-a stins. Hill a devenit pilotul numarul 1 si David Coulthard a fost promovat din postul de pilot de teste, in timp ce Mansell a revenit sa concureze in timpul sau liber ramas cand nu concura la CART. Echipa a avut 7 victorii, 6 pentru Hill si una pentru Mansell, castigand un nou titlu la constructori, in timp ce titlul la soferi era castigat de Michael Schumacher dupa ce pur si simplu l-a scos pe Hill de pe pista la Adelaide. In acea toamna, Renault a decis sa furnizeze cu motoare pe cei de la Benetton (ca sa poata sa il ia pe Schumacher) si, ca o parte a intelegerii cu Williams, echipa i-a oferit lui Renault Campionatul de masini British Touring. In acel an 1995, soferii erau Hill si Coulthard. Hill a castigat patru curse si Coulthard una, dar Schumacher si Benetton au triumfat in Campionatul Mondial. In acel an echipa s-a mutat intr-o noua fabrica mare la Grove. In 1996 Coulthard a plecat la McLaren si langa Hill a venit Jaques Villeneuve. A fost o alegere buna si in timp ce Hill a castigat 8 curse si titlul de campion, Villeneuve a castigat 4. La sfarsitul anului Hill a fost concediat si a fost adus Heinz-Heral Frentzen spre a-l inlocui. In 1997 Vileneuve a castigat de sapte ori si l-a batut pe Schumacher la titlu, in ciuda faptului ca germanul a incercat sa ii fure titlul in ultima etapa. Frentzen a castigat o singura data si Williams a mai luat un titlu la constructori. La sfarsitul lui 1997 Renault s-a retras din Formula 1, lasand Williams sa foloseasca motoare Mecachrome V10 (versiuni vechi ale motoarelor Renault). Echipa s-a inteles pentru anul 2000 cu BMW pentru motoare si au inceput chiar si un program comun cu acestia pentru masini sport (fapt concretizat in vitoria de la Le Mans 24 ore in 1999) . Programul pentru F1 nu a avut succes si oricum McLaren Mercedes au devenit forta dominanta in F1. Williams nu a reusit sa castige vreo cursa si la sfarsitul anului Villeneuve a plecat la BAR si Frentzen la Jordan. Williams i-a angajat pe Ralf Schumacher si pe campionul la CART Alex Zanardi. In 1999 masinile nu erau competitive cu motoarele Mecachrome V10s (cunoscute ca Supertec), desi Ralf Schumacher a obtinut rezultate surprinzatoare, nereusind insa sa castige. Zanardi a fost o mare dezamagire si a fost concediat de la echipa, in locul lui fiind angajat tanarul de 20 de ani Jenson Button. Sponsorizarea pentru echipa Williams BMW a fost gasita la Compaq si echipa a terminat pe locul 3 in clasamentul constructorilor. Williams a avut o decizie foarte grea. L-au cedat pe Button la Benetton si l-au angajat pe Juan Pablo Montoya ca partener al lui Ralf Schumacher in 2001, in timp ce BMW a produs un motor nou-nout. Masinile au fost competitive in 2001 si 2002, dar Ferrari a fost mai puternic si pentru anul 2003 au creat o masina cu un nou concept aerodinamic, in speranta ca vor putea bate calutul italian, lucru care nu s-a intamplat. Pentru 2005, Williams infrunta sezonul cu Heidfeld si Webber pe masini BMW. Pentru mai multe informatii : Williams, situl oficial