Locatia: Faenza, Italia
Proprietar: Paul Stoddart
Locatie : Faenza , Italia
Debut F1 : 1985
Titluri la Constructori: 0
Titluri la soferi : 0

Familia MINARDI a condus cea mai veche afacere ca dealer al masinilor Fiat in Italia, incepand cu 1927. LA sfarsitul anilor 1940, Giovanni Minardi a fondat propria sa echipa de masini de curse si Giancarlo mergea regulat la curse inca de pe vremea cand era foarte mic, Din pacate Giovani Minardi moare destul de tanar, lasand afacerile familiei sa fie conduse de vaduva sa, Elena. Acestea au fost preluate treptat de catre cei trei fii ai sai cand au fost indeajuns de maturi: Giuseppe a preluat afacerea de dealer Fiat, Nando a preluat concesiunea de camioane si Giancarlo a preluat echipa de curse.

Concurand la sfarsitul anilor 1960 pe un Fiat 500s modificat, Giancarlo a fondat Scuderia Passatore in 1972 si a inceput sa concureze pe masinile clientilor in Formula 2. In 1974 echipa era cunoscuta ca Scuderia Everest si alerga pe BMW , avandu-i ca piloti pe Giancarlo Martini si Lamberto Leoni. Doi ani mai tarziu Enzo Ferrari a cooptat Scuderia Everest sa alerge pe Ferrari 312T ca o schema de evaluare a tinerilor piloti talentati care uramau sa ajunga in Formula 1. Giancarlo Martini a suferit un accident la Cursa Campionilor de la Brands Hatch in antrenamente si practic a spulberat masina, care a aparut insa in scurt timp la Trofeul International. Dupa aceasta, echipa s-a concentrat din nou pe BMW si Martini a terminat al saselea in Campionatul European de Formula 2 in acel an.

In 1977 Minardi a cumparat o masina Martini-Renault de la Martini si a facut un targ cu Ferrari sa foloseasca motoare Ferrari Dino pe sasiuri de Formula 2. Acestea erau conduse de Leoni si Gianfranco Brancatelli si echipa a castigat prima sa victorie la Misano. Urmatorul an echipa a avut ca soferi pe Elio de Angelis, Beppe Gabbiani si Clay Regazzoni pe masini Ferrari Chevron.

In 1980 Giancarlo a fondat echipa Minardi cu sustinere din partea lui Piero Mancini, un binecunoscut patron al sportului cu motor din Italia, si fostul inginer de la Ferrari, Giacomo Caliri, a fost angajat sa proiecteze un sasiu pentru Formula 2 la sediul FLY din Bologna. Doua Minardi-BMW FLY280 au fost construite si au alergat in Campionatul de Formula 2 din 1980: pe una Miguel-Angel Guerra si pe cealalta Bruno Corradi, Beppe Gabbiani si Johnny Cecotto. Nu au avut nici un succes. In 1981 Caliri a construit FLY281 si Minardi a semnat cu Michele Alboreto sa ii fie partener lui Cecotto. Alboreto a fost pole position la Pau si a castigat la Misano. Desi Alboreto s-a mutat in Formula 1, Minardi a semnat cu doi tineri piloti in 1982, Alessandro Nannini si Paolo Barilla. Caliri a imbunatatit motorul BMW FLY281 si Nannini a fost impresionant, terminand pe locul 5 la debutul sau in Formula 2 pe circuitul de la Silverstone si tarminand anul pe locul 2 la Misano.

FLY283 a fost primul sasiu compozit pe care Minardi intentiona sa il foloseasca ca baza pentru o masina de Formula 1 in 1984. Nannini a continuat sa alerge in Formula 2 alaturi de multi altii, dar fara nici un rezultat. Programul F1 a fost suspendat cand echipa nu a reusit sa faca rost de un motor turbo, insa vara viitoare echipa a renascut cu modelul 184, care avea in spate un motor de Alfa Romeo pentru Formula 1. Acesta a fost testat insa Alfa nu a mai vrut sa furnizeze echipa, moment in care Mancini l-a convins pe Carlo Chiti sa plece de la Alfa si au fondat impreuna o fabrica de motoare numita Motori Moderni. Echipa a aparut prima data in Formula 1 echipata cu motoare Ford Cosworth la inceputul lui 1985, si Nannini a fost refuzat in favoarea titratilor Pierluigi si Martini. Nu a fost deloc un succes. Motoarele de la Motori Moderni erau sub putere si nu erau fiabile. La sfarsitul anului Martini a plecat inapoi in F3000 sa isi reconstruiasca cariera.

Nannini a revenit si a fost secondat de Andrea de Cesaris intr-o echipa de doua masini, secondati de Simod. Prima masina nu a iesit pana in luna Septembrie. De Cesaris a plecat la sfarsitul anului si a fost inlocuit de Adrian Campos, dar fiabilitatea ramanea dezastruoasa, motiv pentru care Nannini a semnat cu Benneton. Sezonul din 1988 a fost unul in care Minardi a schimbat pe motoarele Cosworth DFZ si lui Campos i s-a alaturat compatriotul sau , spaniolul Luis Sala. M188 era o masina mult mai buna si echipa a facut primele puncte la Detroit in iunie - cu Martini depasindu-l pe Campos in acea cursa. Intr-un efort de imbunatatire, echipa la angajat pe Aldo Costa ca director tehnic si l-a adus pe aerodinamicianul Nigel Copertwaiste in Italia.

Echipa a facut un pas mare in 1989 cand a devenit cea mai buna echipa echipata cu anvelope Pirelli. Martini si Sala concurau pentru Minardi si au reusit o dubla la Silverstone, terminand pe locul 5 si 6. Anvelopele Pirelli pentru calificari i-au permis lui Martini si un loc doi la Jerez in Australia.

Anul viitor Martini a pus M189 pe primul loc la startul de la Phoenix, dar banii incepusera sa fie mai putini si echipa a trebuit sa se desparta de Paolo Barilla. Copertwaiste a plecat si a fost inlocuit de aerodinamicianul francezul Rene Hilhorst.

Giancarlo Minardi facuse un targ bun cand i-a convins pe cei de la Ferrari sa ii aprovizioneze cu motoare de serie in 1991, dar in ultima secunda Ferrari le-au furat de sub nas sponsorizarea de la compania Pionieer si a lasat echipa fara bani. Richard Divila a fost angajat sa munceasca cu Martini si Pierluigi a luat de doua ori locul 4, in timp ce Giani Morbidelli s-a comportat bine. La sfarsitul anului Martini ia decizia sa se mute la echipa rivala, Scuderia Italia.

Nemaiputand sa isi permita motoarele Ferrari, Minardi a schimbat pe motoare V12 Lamborghini si lui Morbidelli i s-a alaturat Cristian Fittipaldi. Lipsa de bani era acuta si in Franta Fittipaldi face un accident teribil in care isi rupe gatul. El a fost inlocuit de Alessandro Zannardi, care face singurul punct pentru Minardi la sfarsitul sezonului, in cursa din Japonia.

Echipa il angajeaza pe Gustav Brunne sa proiecteze sasiul in 1993 pentru doua masini. Acestea avea o motorizare Ford si conduse de Fittipaldi si Fabrizio Barbazza. La sfarsitul anului, luptandu-se sa supravietuiasca, Minardi este de acord sa fuzioneze cu Scuderia Italia. Brunner pleaca la Ferrari si echipa se comporta bine avand doi piloti buni in Alboreto si Martini. Cateva rezultate bune fac ca Minardi sa faca un deal cu Honda pentru motoarele Mugen, targ pe care Mugen nu il respecta din cauza ca isi gasisera alta echipa, aceea de la Ligier. In 1993 un scandal izbucneste : Briatore ii da in judecata pentru neplata motoarelor For. Minardi actioneaza si ei in judecata pe Briatore si sunt fortati sa abandoneze actiunea. Li se confisca intregul echipament cu ocazia MP al Frantei.

In 1995 sezonul a fost foarte prost si doar Pedro Lamy a reusit sa faca un punct in Australia.

In 1996 echipa a semnat cu Giancarlo Fisichella ca partener al lui Lamy, dar probelema mereu prezenta erau banii si la sfarsitul anului Minardi a fost fortata sa isi vanda majoritatea echipei unui consortiu care a cumparat 70%. Minardi a ramas cu 14.5% si Scuderia Italia inca 14.5 % ( investitorii Emilio Gnutti, Giuseppe Lucchini si Vittorio Palazzani), si un al patrulea Defendente Marniga a retinut 1%. Noul consortiu era controlat de Briatore dar ii inclusea si pe cei de la Fondmetal - Gabriele Rumi si fostul sofer Sandro Nannini. Fisichela a fost vandut la Jordan, Jarno Trulli a semnat pentru sezonul din 1997 si Ukyo Katayama a fost angajat sa aduca mai multi bani prin vanzarea de motoare Hart V8.

Alianta neconfortabila dintre Briatore si Minardi nu a durat mult. El a incercat sa vanda echipa catre British American Tobacco dar a fost blocat de Minardi si Rumi, si la sfarsitul lui 1997 Briatore isi vinde partea catre Rumi. Acesta investeste mult in angajarea unui nou staff si il convinge pe Gustav Brunner sa revina ca director tehnic. Il reangajeaza pe Copertwaist si il contracteaza pe Cesare Fiorio sa fie director sportiv. Sponsorizarea se gaseste de la soferii Shinji Nakano si Esteban Tuero dar rezultatele sunt dezamagitoare.

Din 1999 echipa face un nou deal sa foloseasca motoarele Ford V10 si il angajeaza pe Marc Gene (cu sponsorizare de la Telefonica) si pe Luca Badoer. Spaniolul merge bine si intra in puncte la Nurburgring. Pana atunci, Rumi incercase sa vanda echipa. Nu a reusit si echipa a ramas neschimbata si in 2000 cand Rumi a cumparat drepturile pentru motorul Ford V10 , anuntand ca vrea sa il dezvolte sub numele de Fonmetal 10. La mijlocul anilor 2000 a anuntat ca a vandut echipa catre postul de televiziune sud-american PSN, afacere care nu s-a concretizat insa.In final, in anul 2001 Rumi a reusit sa vanda echipa omului de afaceri australian Paul Stoddart.

Sub Stoddart, Minardi s-a extins si si-a angajat un nou staff, dar criza din 2002 a creat iarasi tensiune si echipa a intrat in 2003 cu Ford Cosworth ca motorizare si cu soferii Jos Verstappen si Justin Wilson.

In 2004, cu un nou sponsor, o masina in intregime noua, Minardi PS02 KL, cu proiectarea supervizata de Gustav Bruneer, cu un nou sofer, australianul Mark Webber, Minardi vroia sa straluceasca in lumea echipelor mici. Si asa s-a si intamplat, primul mare premiu, primul punct pentru o echipa cu patron australian si pilot australian, chiar in Australia. Dupa marele premiu de la Silverstone insa Jaguar l-a luat pe Wilson si a lasat Minardi fara pilot, moment in care s-a semnat cu danezul Nicolas Kiesa, pilot de F3000, care insa nu a reusit nici un punct.

In 2004 echipa a avut masina PS04 si ca soferi pe fostul pilot de teste Gianmaria Bruni si pe transferatul de la Jordan - Zsolt Baumgartner.

Pentru mai multe informatii : Minardi, situl oficial