Locatia: Italia
Proprietar: familia Ferrari
Ferrari (Scuderia Ferrari)

Debut F1 : 1950
Titluri la Constructori: 14
Titluri la soferi : 14

Enzo Ferrari se tragea dintr-o familie destul de instarita din Modena, care avea o afacere in prelucrarea metalelor. Familia avea indeajuns de multi bani ca sa isi permita un automobil inca de cand Enzo era mic, intr-o epoca in care masinile erau rare. Enzo a vazut prima sa cursa de masini cand avea 10 ani. Impreuna cu fratele lui Dino au fost dusi de catre tatal lor sa vada o cursa pe strazi in orasul apropiat, Bologna, si se pare ca acest sport i-a trezit interesul.

Dupa Primul Razboi Mondial Ferrari s-a hotarat ca vrea sa devina pilot de curse pentru compania FIAT. Dupa ce a dat gres in obtinerea acestui post s-a mutat la Torino, unde a nimerit in anturajul unor piloti de curse chiar la FIAT si unde si-a gasit de munca ca om de legatura cu furnizorii de piese de masini. Jobul lui consta in faptul ca trebuia sa conduca camioane, foste militare, spre sud, unde urmau sa fie refacute si apoi vandute ca automobile. Dupa aceasta, si-a gasit o slujba mai buna la CMN, o firma de masini, gratie prieteniei sale cu Ugo Sivocco, pe care l-a intalnit la Torino. Ferrari a luat parte la prima sa cursa de masini in Octombrie 1919 pe un deal de langa Parma, la volanul unei masini inscriptionata CMN. Demonstratia sa a fost indeajuns de suficienta pentru a-si face intrarea la Targa Florio. A fost o perioada sofer pentru Isotta-Fraschini, moment in care a devenit posesorul si totodata soferul unei exotice si foarte scumpe masini marca Alfa Romeo. In Octombrie 1920 si-a croit drum chiar in echipa celor de la Alfa Romeo, plecand de la Targa Florio impreuna cu Giuseppe Campari. O luna mai tarziu l-a convins si pe Sivocco sa se alatura Alfa Romeo. In timp ce face pe pilotul de curse el si-a facut si o firma cu care a deschis o reprezentanta Alfa Romeo la Modena. El a concurat mai mult sau mai putin pentru Alfa Romeo dar in schimb si-a construit in cei cativa ani o retea asupra careia isi exercita influenta, in principal fiind vestit pentru puterea lui de convingere fata de pilotii care se alaturau echipei, printre care si vestitul inginer de la FIAT, Luigi Brazzi. Pe vremea aceea Alfa Romeo a produs si prima masina pentru un Mare Premiu, numita P1. Sivocco are un accident la Monza cu aceasta masina si moare.

Brazzi a sugerat companiei sa angajeze un alt inginer de la FIAT numit Vittorio Jano ca sa dezvolte masina. Rezultatul a fost masina Alfa Romeo P2, care s-a dovedit un succes imediat in 1924, dar in 1925 a fost retrasa datorita mortii pilotului Antonio Ascari in timpul Marelui Premiu al Frantei. Masina P2 a lui Jano a fost scoasa din productie. Enzo Ferrari continua sa isi vada de afaceri si concura ocazional. In 1929 Alfredo Caniato si Mario Tadini, precum si altii, au hotarat sa finanteze o echipa de curse in care sa alerge Ferrari, cu masini preparate special de Alfa Romeo. Cu bani la dispozitie, au fost capabili sa il angajeze si pe Campari si echipa a inceput sa creasca. Cand Alfa Romeo s-a decis ca il vrea pe Campari inapoi, Ferrari a facut un targ in care punea mana pe una din masinile P2 ale lui Jano si l-a angajat pe Tazio Nuvolari sa o conduca.

Succesul a dus la extindere si echipa i-a angajat pe tinerii promitatori Baconin Borzacchini si Luigi Arcangeli si in timp ce sezonul din 1930 progresa, Scuderia Ferrari a inceput sa fie tot mai mult vazuta ca echipa fabricii Alfa Romeo. la sfarsitul lui 1932, cand jano pregatea masina P3, Alfa Romeo s-a decis sa se retraga din curse. Ferrari a incercat sa puna mana pe P3 dar a fost refuzat. Cum rivalii de la Maserati si Bugatti aveau masini mult mai bune, Ferrari si-a pierdut toti pilotii de top si s-a luptat cu masinile vechi de la Alfa. Intr-un final, managementul lui Alfa Romeo s-a indurat si au livrat la Modena P3-ul. Bazzi si soferul de teste al Alfa au plecat de la Alfa Romeo si s-au alaturat Sucderiei Ferrari, care l-a mai angajat si pe Luigi Fagioli si pe veteranul Campari. Echipa a avut succes imediat dar la Monza Campari are un accident de masina si moare. Acelasi tip de accident ii rapise viata si fostului pilot de la Ferrari, Borzacchini.

La sfarsitul anului Alfa Romeo i-a incredintat intregul departament de curse lui Ferrari. El i-a angajat pe Achile Varzi , Louis Chiron si pe Carlo Trossi (si partener in echipa). De asemenea au mai fost angajati ca piloti secundari algerienii Guy Moll si Marcel Lehoux. Cresterea majora a producatorilor de masini din Germania facea dificila insa participarea pentru Ferrari la nivel de Mari Premii. Moll a castigat la Monaco in acel an insa a murit cateva luni mai tarziu intr-o cursa la Pescara. La sfarsitul anului Varzi a plecat la echipa AutoUnion. Ferrari a reusit sa il convinga pe Nuvolari sa se intoarca si l-a angajat pe Rene Dreyfus sa ii fie partener, impreuna cu Chiron. In acel an Nuvolari a reusit o victorie extraordinara impotriva germanilor la Nurburgring in vechiul Alfa Romeo P3.

Era clar insa ca italienii nu pot sa concureze cu germanii si in 1936 Chiron a plecat la Mercedes-Benz si Dreyfus la Talbot. Nuvolari a ramas si a fost secondat de o noua stea promitatoare, Nino Farina. Alfa chiar si modificate nu erau competitive si in acel an compania si l-a apropiat pe Wilfredo Ricart ca sa vada ce poate face sa ridice performanetele masinilor. Ricart si Ferrari s-au certat si au ajuns chiar dusmani, rezultatul fiind ca in vara lui 1937 Alfa Romeo a cumparat 70% din Scuderia Ferrari. Batalia pentru putere a continuat prin faptul ca Alfa si Ferrari lucrau in paralel la proiecte diferite. Echipa lui Ferrari a produs ceea ce mai tarziu a fost cunoscut sub denumirea de Alfa Romeo 158 (Alfetta). Alfa Romeo si-au dezvoltat propriile idei si Nuvolari a fost atat de dezamagit incat a plecat la AutoUnion. Alfa Romeo l-a concediat pe Jano si compania a anuntat ca departamentul curse va fi relocat la Torino.

Micuta echipa a continuat munca la dezvoltarea Alfetta si in curand operatiunile au fost intrerupte de izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, desi Ferrari era oficial concediat de la Alfa inca din 1939. Ferrari a folosit o parte din banii adunati ca sa isi faca un magazin de masini numit Auto Avio Costruzione si a inceput sa produca parti pentru motoare de avioane. In timpul anilor razboiului Ferrari a cumparat pamant la Maranello, in afara Modenei, ca sa construiasca o fabricuta departe de bombardamente.

Cand razboiul s-a terminat si fabricile lui Alfa Romeo zaceau in ruina, Enzo Ferrari a decis ca cel mai bine ar fi sa mearga singur mai departe si sa isi construiasca propriile masini de curse. Bazzi si Gioacchino Colombo i s-au alaturat. Colombo a proiectat un motor V12 nou si s-au hotarat ca masina sa se numeasca Ferrari 125. Curand dupa aceasta Colombo a fost chemat inapoi la uzinele Alfa Romeo redeschise.

Dezvoltarea motorului a continuat insa si in sfarsit Ferrari 125 era gata de competitie. Veteranul Franco Cortese a concurat prima data pe aceasta masina la Piacenza in mai 1947. Masina era pe primul loc cand s-a stricat. Doua saptamani mai tarziu Cortese a concurat la Caracalla langa Roma si a castigat. Concurenta era slaba. Motorul a fost reconstruit si facut de capacitatea de 1.9 litri, iar masinile au suferit modificari de design , dar erau greu de controlat si chiar Bazzi s-a accidentat si si-a rupt piciorul. Aceasta a fost intrarea lui Raymond Sommer la Ferrari, pentru care a si adus o victorie imediata la Toriono, dar de asemenea concurenta era mediocra. Rezultatul a fost ca Ferrari a reusit sa il angajeze iar pe Colombo si inca un tinerel Aurelio Lampendi care mai fusese la Ferrari o scurta perioada pana nu plecase la Isotta-Fraschini. Succesul a atras de asemenea si o suma de potentiali comparatori bogati pentru masinile lui.

Colombo a muncit sa imbunatateasca 125-ul in timp ce Lampardi a proiectat 166, care era disponibil pentru clienti. Luigi Chinetti a infiintat un showroon pentru Ferrari in New York si compania a intrat in afaceri. Prima victorie importanta a echipei a venit la Mille Miglia in 1948 cu Clemente Biondetti.

Alfa Romeo si-a revenit rapid si in toamna lui 1948 Ferrari si Alfa se duelau in Torino si castigul i-a revenit lui Jean-Pierre Wimilla de la Alfa.

in curand continuarea ... [ 1950 - 2000 ]